Umbra vântului

Nu auzisem de Carlos Ruis Zafon până când am primit cartea într-o sâmbătă, de la soțul meu (căruia îi mulţumesc pe această cale). A cumpărat-o pentru că i s-a părut interesant titlul. Recunosc că și pe mine m-a atras… Umbra vântului… Vântul are umbră? Am citit descrierea, « roman gotic » … sinonim, pentru mine, cu mister, secrete, taine… interesant mi-am spus în gând. A fost mult mai mult decât atât.

Romanul începe misterios, cu o plimbare a lui Daniel Sempere, un băiețel de unsprezece ani, plimbare pe care o face împreună cu tatăl său, care deține o librărie în Barcelona. Vom descoperi în același timp cu Daniel, Cimitirul Cărților Uitate, un fel de bibliotecă imensă, secretă, ca un labirint de rafturi și încăperi, pline cu cărți, aici sunt ascunse toate lucrările pe care lumea le-a uitat. Conform unei tradiții familiale, Daniel trebuie să-și aleagă o carte din cimitir, pe care să o salveze de la uitare. 

« În cele din urmă, tata s-a oprit dinaintea unei porți mari din lemn sculptat, înnegrită de vreme și de umezeală. În fața noastră se ridica ceea ce mi s-a părut a fi cadavrul părăsit al unui palat sau un muzeu de ecouri și umbre.

-Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomàs. Nimănui. »

Acesta se rătăcește printre rafturi, căutând un volum care să-i atragă atenția, se va întoarce din această căutare cu romanul intitulat « Umbra vântului » scrisă de Juliàn Carax. Fără să realizeze în acel moment, cartea aceasta îi va schimba viața, Daniel  va porni într-o călătorie inițiatică, în care se va descoperi pe sine.

Cu nerăbdare și cu un soi de înfrigurare, începe să citească. Daniel este fascinat de roman și de autor, pornind un fel de anchetă pentru a afla mai multe despre scriitor și pentru a găsi și alte lucrări ale acestuia. Vorbim însă despre o carte uitată… lucrurile nu sunt așa de simple precum par. Cine este Juliàn Carax ? A mai scris și altceva ?  Ce i s-a întâmplat ?

Cu fiecare pagină, cu fiecare paragraf, cu fiecare personaj, cu fiecare poveste, descoperim cine este Juliàn Carax, cine i-au fost prietenii, dușmanii, pe cine a iubit, pe cine a urât, cum a început să scrie. Ne apropiem încet, în același timp cu Daniel, de un secret copleșitor, secret pe care îl vom afla complet abia la sfârșitul romanului.

« -Eu cred că nimic nu-i întâmplător, știi? Că, în fond, lucrurile au planul lor secret, cu toate că noi nu-l înțelegem. Ca de pildă acela că ai găsit romanul lui Juliàn Carax în Cimitirul Cărților Uitate ori acela că ne aflăm acum aici, tu și cu mine, în casa asta care a aparținut familiei Aldaya. Totul face parte din ceva ce nu putem pricepe, dar care ne posedă. »

Pe parcursul anchetei, vom face cunoștință cu diverse personaje. L-aș evoca pe Fermin Romero de Torres, un protagonist pitoresc, înțelept, plin de umor. Inițial este cerşetor, locuiește pe stradă, Daniel îl primește în casa părintească, îi oferă un loc de muncă în librăria familială, schimbându-i astfel viața. Fermin îl va ajuta la rândul său pe Daniel, câteodată cu un sfat, cu informații sau pur și simplu prin prezență.

« -Dumneata îmi pari alt om, Fermin.

-Asta și sunt. Bernarda m-a făcut să-mi doresc să fiu un om mai bun decât sunt.

-Cum adică ?

-Pentru ca s-o merit. Dumneata acuma nu înțelegi, pentru că ești tânăr. Însă, cu timpul, vei vedea că uneori nu contează ce dai, ci la ce renunți. »

La polul opus, îl vom regăsi pe detectivul Francesco Javier Fumero, un personaj malefic, calculat, îmi vine să zic răul încarnat, care se folosește de orice pretext pentru a-și tortura, chinui sau chiar ucide victimile. M-aș opri aici cu menţionarea personajelor, pentru că nu vreau în nici un fel să vă stric plăcerea de a le descoperi citind cartea.

Îmi este foarte greu să vă expun povestea din simplu motiv că nu este una singură, fiecare personaj completează și îmbogățește istorisirea. În timpul lecturii, aveam în minte păpușile rusești matrioşka, cum apărea un protagonist nou cum mai deschideam o păpușă apropiindu-mă încet, dar sigur de elucidarea misterului.

 « -Bine, ești încă foarte tânăr. Însă este chiar aceeași senzație, scânteia aceea a primei dăți, care nu se uită. Aceasta e o lume de umbre, Daniel, iar magia e un lucru rar. Cartea aceea m-a învățat că cititul mă putea face să trăiesc tot mai intens, că îmi putea înapoia vederea pe care o pierdusem. Numai pentru asta, cartea aceea de care nu-i păsa nimănui mi-a schimbat viața. »

Dacă mă întrebați despre ce fel de roman vorbim, nu aș ști să vă spun pentru că are un pic din toate. Este și istoric pentru că regăsim elemente din atmosfera și viața din timpul războiului civil din Spania, este și polițist pentru că îl urmărim pe Daniel în ancheta sa, este și psihologic prin prisma personajelor descrise și este și roman de dragoste.

Cartea este o adevărată « bijuterie » literară, extrem de bine scrisă, totul este bine « dozat », «calibrat », nu lipsește nimic, avem parte de suspans, de umor, de dragoste, de trădare, de prietenie, de gelozie și nu în ultimul rând, avem parte de mister. Într-un cuvânt, un roman deosebit.

Aș putea continua la nesfârșit, este unul dintre romanele cele mai bune pe care le-am citit în ultima perioadă. Într-un fel aproape că regret că l-am terminat, mă bucur însă că mai sunt încă două romane care completează seria și pe care abia aștept să le încep.